Descrierea documentelor. Catalogare

Cunoştinţele prezentate au ca scop familiarizarea catalogatorului începător cu elementele fundamental necesare pentru a practica această meserie.

Terminologie

Notă: Termenii sunt prezentaţi într-o ordine logică şi nu în ordine alfabetică.

DOCUMENT/RESURSĂ – obiect (fizic) - carte, hartă, note muzicale, casete, discuri, documente electronice etc., care se distinge prin conţinutul intelectual şi prin suport

MONOGRAFIE – publicaţie neserială formată dintr-un singur volum sau dintr-un număr finit de volume, apărute în acelaşi timp sau la intervale diferite, conform unui plan prestabilit

RESURSĂ ELECTRONICĂ – resursă al cărui conţinut poate fi consultat cu ajutorul unui computer şi/sau a altor echipamente

RESURSĂ NON-CARTE – în general, material audio-video care nu conţine prioritar text tipărit

RESURSĂ ÎN CONTINUARE - resursă bibliografică apărută pe o perioadă nedeterminată de timp; cuprind: serialele şi resursele integrate în desfăşurare

SERIAL – publicaţie apărută pe o perioadă nedeterminată de timp, la intervale regulate sau neregulate şi care apare în părţi succesive, numerotate sau nenumerotate

RESURSĂ INTEGRATĂ - resursă bibliografică suplimentară sau actualizată care se integrează unui tot. Resursele integrate pot fi finite sau în continuare Ex.: paginile de actualizare şi site-urile Web actualizate

SURSĂ PRINCIPALĂ DE INFORMARE – sursa care conţine cele mai multe date utilizate într-o descriere/înregistrare bibliografică

DGM – termen care arată categoria generală de material căreia îi aparţine documentul/resursa descrisă/înregistrată

CATALOG – set organizat de descrieri sau înregistrări bibliografice ale documentelor/resurselor existente într-una sau mai multe colecţii/biblioteci

DESCRIERE/ÎNREGISTRARE BIBLIOGRAFICĂ – ansamblul datelor bibliografice corepunzătoare unui document sau unei resurse, transcrise pe fişă sau într-un format de înregistrare, respectând standardele în vigoare

CATALOGARE – procesul de descriere/înregistrare a documentelor/resurselor

CATALOGARE ORIGINALĂ – crearea descrierii/înregistrării bibliografice a unui document pentru prima dată

CATALOGARE PARTAJATĂ – prelucrarea partajată a documentelor (toate sau numai parte a acestora), ca urmare a unei înţelegeri la nivel naţional/internaţional

CATALOGARE PRIN COPIERE – copierea înregistrărilor bibliografice, ca urmare a unei înţelegeri în cadrul uni proiect de catalogare partajată

CATALOGARE ÎN PUBLICARE sau CATALOGARE LA SURSĂ (CIP) – descrierea sumară a documentelor/resurselor care urmează să fie publicate

CATALOGARE CENTRALIZATĂ – catalogare pentru un grup de biblioteci, fără contribuţia acelor biblioteci

CATALOGARE DESCRIPTIVĂ – parte a procesului de catalogare care constă în identificarea şi descrierea documentului/resursei, înregistrarea elementelor identificatoare ale documentului în înregistrarea bibliografică, selecţia şi construirea punctelor de acces la document/resursă (cu excepţia punctelor de acces la subiect)

CATALOGARE PE SUBIECTE – indexarea subiectului/-elor abordate de document/resursă prin:

• atribuirea de indici aparţinând unui sistem de clasificare,
• selecţia şi construirea punctelor de acces la subiect/-e

Tipuri de documente/resurse

După cerinţele de prelucrare/consultare, documentele/resursele pot fi:

• Monografii (curente, vechi şi rare)
• Resurse în continuare (seriale, resurse integrate)
• Documente non-carte/ Materiale Audio-Video (NBM)
• Materiale Cartografice
• Note Muzicale tipărite
• Resurse Electronice
• Părţi Componente ale acestora.

Monografie: părţi constitutive

Catalogarea descriptivă

Standarde

Pentru o regăsire rapidă şi corectă a documentelor/resurselor catalogatorul trebuie să se bazeze pe reguli internaţionale de catalogare. Ca urmare, acesta trebuie să-şi cunoască instrumentele de lucru şi să fie mereu la curent cu noile abordări.

Instrumentele de lucru fundamentale ale unui catalogator sunt:

• codurile de catalogare – ex. AACR2, coduri naţionale, în curând Codul internaţional de catalogare;
• regulile de catalogare – ex. Principiile de la Paris, Principiile internaţionale de catalogare, aprobate la Frankfurt, 2003 etc.;
• standardele de catalogare (ISBD, FRBR) şi alte standarde conexe (ex. standarde de abrevieri, coduri de limbi şi ţări etc.);
• standardele privind formatele de înregistrare (UNIMARC etc., Unicode).

Folosirea acestor instrumente de lucru uniformizează procedeele de prelucrare, realizează controlul bibliografic, ajută utilizatorul în regăsirea corectă a informaţiei într-un timp convenabil.

Tipuri de descriere

După modul de publicare a documentelor/resurselor:

1. Descriere/înregistrare pentru documente care apar într-un singur volum;
2. Descriere/înregistrare pentru documente care apar în mai multe volume:

• descriere/înregistrare globală,
• descriere/înregistrare pe niveluri,
• descriere/înregistrare volum de volum.

După gradul de completitudine a datelor:

• Descriere/înregistrare completă – cuprinde toate elemnentele bibliografice care identifică documentul/resursa;
• Descriere/înregistrare medie – cuprinde principalele elemente bibliografice care caracterizează documentul/resursa (autor, titlu, ediţie, datele de publicare, colaţiune);
• Descriere/înregistrare prescurtată - cuprinde numai câteva elemente bibliografice care caracterizează documentul/resursa (autor, titlu, ediţie, loc şi an).

După tipul de vedetă (forme autorizate):

• Descriere/înregistrare principală – descriere completă cu vedetă principală de autor sau titlu;
• Descriere/înregistrare secundară/complementară/auxiliară/adăugată – descriere prescurtată la titlu (când vedeta principală este un autor) sau la al 2-lea, al 3-lea … autor (când documentul/resursa este elaborat/-ă de 2 sau mai mulţi autori) ori la alte responsabilităţi care au contribuit la elaborarea documentului/resursei (prefaţator, traducător, redactor, ilustrator etc.).

După suportul descrierii/înregistrării:

• Descriere tradiţională – descriere pe fişe de catalog;
• Descriere/înregistrare în mediu electronic – descriere realizată într-un format de înregistrare (în sistem informatizat).

Elementele descrierii

Standardele de bază după care se ghidează catalogatorul în descrierea/înregistrarea documentelor/resurselor sunt:

• ISBD - Internaţional Standard Bibliographic Description,
• standardele impuse de formatele de înregistrare, atunci când se lucrează în sistem informatizat.

ISBD – urile, Standardele internaţionale pentru descrierile bibliografice - sunt reguli acceptate pe plan internaţional pentru reprezentarea informaţiei descriptive în înregistrările bibliografice. Regulile ISBD se ocupă numai de corpul descrierii/înregistrării şi nu abordează problema vedetelor. ISBD-urile au fost elaborate pe tipuri de documente şi pentru a face trecerea la descrierea mecanizată şi, mai apoi, la cea informatizată.

1. ISBD (G) : ISBD general
2. ISBD (A) : ISBD pentru monografii vechi şi rare
3. ISBD (M) : ISBD pentru monografii curente
4. ISBD (NBM) : ISBD pentru materiale/resurse non-carte (AV)
5. ISBD (CM) : ISBD pentru materiale/ resurse cartografice
6. ISBD (PM) : ISBD pentru publicaţii muzicale tipărite
7. ISBD (ER) : ISBD pentru resurse electronice
8. ISBD (CR) : ISBD pentru resurse în continuare
9. ISBD (CP) : ISBD pentru părţi componente