Servicii tradiţionale în bibliotecile publice

Acest articol nu este complet. — Anca Rapeanu 2010/04/02 16:12

====== Generalităţi-mod de abordare a organizarii serviciilor

Definiţii-

Biblioteca este o instituţie specializată care are ca atribuţii principale constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de cărţi, publicaţii seriale, a altor documente de bibliotecă şi a bazelor de date şi de a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educaţie ; iniţierea , organizarea şi desfăşurarea de proiecte şi programe culturale, inclusiv în parteneriate cu autorităţi şi instituţii de profil ( legea bibliotecilor 334/2002).

Atribuţiile descrise de Legea bibliotecilor oferă cadrul general pentru organizarea de activităţi care urmăresc obiective precise.

Adică:

sa ofere documente pentru întreaga populaţie;
sa reprezinte un centru cultural şi educaţional pentru comunitate;
sa ofere acces la cultura şi la universul informaţional;
sa ofere informaţii privitoare la colecţii;
sa deţină un serviciu de informare şi de acces la informaţii;
sa îndrume utilizatorii în căutarea documentară independentă;
sa prelucreze informaţiile locale;
sa difuzeze cunoştinţele de baza privitoare la drepturile cetăţeanului;
sa intre în legatură directă cu serviciile publice şi private locale;
sa ofere servicii de informare instituţiilor şi industriei locale;
sa fie un forum de dezbatere pentru activităţile civice;
sa organizeze o reţea de voluntari, sprijinitori ai bibliotecii;
sa organizeze evenimente şi servicii culturale şi totodată să intre în circuitul evenimentelor organizate în comunitate.

Noţiunea de serviciu a fost preluată din domeniul management-marketing şi prin definiţie este o activitate utilă menită să satisfacă anumite nevoi sociale. Serviciul de bibliotecă se dezvoltă prin interacţiunea dintre bibliotecar şi utilizator, componenetă a comunicării sociale. În bibliotecile mici, personalitatea bibliotecarului are o influenţă hotărâtoare asupra gamei de servicii şi activităţi organizate.

Începând cu clasicul împrumut de carte la domiciliu sau cu oferta de carte pentru consultare la sala de lectură, serviciile unei biblioteci sunt organizate pentru a răspunde unor nevoi de informare sau formare a utilizatorilor ei.

Nevoi ale potenţialilor utilizatori ai bibliotecii: • * nevoia de cunoaştere/ de informare;

• nevoia de acţiune şi de participare;
• nevoia de control asupra contextului de dezvoltare personală sau a celui social si politic.
• nevoia de relevare a propriei identitãţi, de afirmare şi prestigiu în societate

Organizarea unui nou serviciu impune parcurgerea unui lanţ de etape logice

Paşii cei mai importanţi pe care bibliotecarul trebuie să-i parcurgă pentru a organiza un serviciu sunt :

-Să aibă o imagine cât mai clară asupra a ceea ce poate oferi şi cui.
-Să formeze pachetul de activităţi.
-Să împacheteze oferta şi să o mediatizeze, deoarece imaginea şi comunicarea au un rol hotărâtor .

Imaginea clară se crează atunci când se poate răspunde la următoarele întrebări:

CE servicii asiguram in momentul de faţă? DE CE organizăm un nou serviciu serviciu pentru comunitate ? CINE va furniza serviciul? UNDE va fi furnizat serviciul? CÂND va fi furnizat serviciul? Care este cel mai bun moment, din perspectiva participanţilor vizaţi, pentru a furniza acest serviciu? Cât de des va fi furnizat? CUM veţi şti dacă aţi avut succes?

==== CE servicii asiguram in momentul de faţă? ====

Serviciile tradiţionale pentru utilizatori ale unei biblioteci mici sunt cele de împrumut, consultare, lectură în salã , de orientare a utilizatorului în colecţii, de localizare, de reperare a datelor solicitate (bibliografie, adresã). Serviciile mai moderne mediate de tehnologie, introduse în ultimii ani sunt - fotocopiere, printare, căutare pe Internet, lecturare de ebooks, audiţii, editare text, corespondenţă electronică. Serviciile de bibliotecă au un caracter permanent, spre deosebire de activităţile de bibliotecă care au un caracter unic.

CUM Pentru a iniţia şi organiza un serviciu, va trebui să identificaţi clar resursele necesare. În momentul de faţă bibliotecile dispun de 4 tipuri de resurse pe care le pot utiliza pentru a oferi servicii publicului: Personal Colecţie Dotări materiale Tehnologie

Adica avem: -Personal calificat şi instruit pentru a oferi servicii de calitate utilizatorilor bibliotecii. Acesta poate identifica şi lucra proactiv cu instrumente de lucru care ajută la organizarea sau evaluarea unui serviciu . -Colecţii actuale pe care le cunoaştem foarte bine, organizate după standarde biblioteconomice. -Spaţiu primitor, amenajat în aşa fel ca să poată găzdui beneficiarii serviciilor .

       (Mese , scaune, iluminare suficientă, căldură iarna...)

-Echipamente electronice funcţionale- calculatoare, imprimantă , scanner, conexiune Internet, abilităţi de folosire a echipamentelor şi a resurselor Internet.

DE CE organizăm acest serviciu pentru comunitate? Cui furnizăm serviciul?

Lucrările de specialitate descriu patru roluri de bază pentru bibliotecile publice care trebuie avute in vedere la crearea pachetului de servicii pentru diferitele categorii de utilizatori. Biblioteca -Centru cultural Biblioteca -Centru de informare generală şi specială. Biblioteca -Centru de studiu şi educaţional. Biblioteca- Centru social. Avem deci posibilităţi de a alege şi a imagina diverse roluri care se potrivesc bibliotecii şi pe care putem să le dezvoltăm dacă există cerere.

Putem începe prin a răspunde la întrebarea –avem cerere? Există cineva interesat de un nou serviciu sau de dezvoltarea unuia vechi? Câţi utilizatori potenţiali existã, care este nivelul lor de pregătire, ce cunoştinţe au? Ce îi determinã sã vinã la bibliotecã? În ce perioadã a zilei ar putea fi utilizat serviciul sau biblioteca? Ce suporturi sau servicii sunt utilizate în special? Pentru organizarea unui nou serviciu putem porni şi de la premisa inversă. Avem puţini cititori şi vizitatori ai bibliotecii- oare o nouă activitate nu ar creşte interesul comunităţii pentru bibliotecă. Sunt interesat ca bibliotecar să am un trafic mai mare de utilizatori?

Metode, tehnici, procedee de studiere a utilizatorilor existenţi şi potenţiali

Metoda standard de studiere a profilului utilizatorilor este analiza documentelor şi a formularelor de tip administrativ . 1 * .Formulare de bibliotecă - formularele statistice completate zilnic- ne spun ce categorii de cititori se înscriu la biblioteca, ce publicaţii solicită. Din listele de sugestii de achiziţii putem vedea ce domenii de interes există. Din caietele de observaţii, propuneri, sugestii şi reclamaţii putem vedea ce doreşte utilizatorul , ce îl nemulţumeşte.

2. Din documente ale administraţiei locale sau ale şcolii pot vedea câţi elevi există în şcoala locală, câţi şomeri sunt în comunitatea locală, câţi agricultori, câte mame casnice cu copii foarte mici avem.
3. Din proiectele de dezvoltare ale comunităţii putem afla în ce proiecte se lansează administraţia locală şi să vedem cum ne putem implica în ele.

Din documentele de mai sus putem:

analiza gradul de implicare a utilizatorilor (direct sau indirect), în activitatea bibliotecii- pe cine contăm când facem o activitate culturală, care ne sunt partenerii care ne susţin la nivel local
face experimente (crearea de noi activitãţi, servicii şi produse cu caracter experimental ).
aplica chestionare de opinie (privind serviciile pe care le-ar dori în bibliotecă ).
iniţia discuţii cu potenţiali beneficiari ai serviciilor (dupã un plan structurat sau nestructurat).

===== De ce este nevoie pentru a îmbunătăţi sau iniţia un serviciu?

Planificare şi organizare:

-Definirea serviciului în funcţie de nevoile comunităţii sau a unui grup mic identificat.
-Stabilirea resurselor necesare- e bine sa ne bazăm pe ce avem şi pe propiile noastre capacităţi de a gestiona oferta.
-Identificarea eventualilor parteneri si a ajutorului pe care ni-l pot da. Partenerii trebuie abordaţi individual, la fiecare trebuie să îi prezentăm planurile noastre- ce dorim să facem cu cine, ce urmărim cu acest serviciu- ce se va imbunătăţi pe parcursul timpului - şcoala, primăria, părinţi etc.

A. ex:copiii vor şti sa citească mai bine cu voce tare, vor avea un vocabular mai bogat, vor fi mai sociabili şi prietenoşi… B. Trebuie prezentate şi beneficiile directe ale partenerului- copii işi pot face lecţiile asistaţi, pot petrece timpul liber supravegheaţi…

-Stabilirea datelor logistice necesare implică stabilirea programului serviciului respectiv; crearea cadrului oficial de funcţionare răspunde la mai multe întrebări: Când va fi furnizat serviciul? Care este cel mai bun moment, din perspectiva participanţilor vizaţi, pentru a furniza acest serviciu? Cât de des va fi furnizat? Care este regulamentul de funcţionare al serviciului? -Afişarea vizibilă orarului şi a regulamentului de funcţionare e următorul pas.

Planificarea unei activităţi se face similar, diferenţa fiind că activitatea odată cu încheierea ei de obicei nu se mai reia in aceiaşi formă.

Mediatizarea

este obligatorie, comunitatea trebuie informată , trebuie să se ştie ce planuri avem. Se poate face în mai multe feluri, cu resursele bibliotecii sau prin sponsorizări. Cu resursele bibliotecii- prin materiale editate de bibliotecar cu ajutorul calculatorului şi imprimantei. Se pot face tot de bibliotecar: afişe , invitaţii, anunţuri postate în punctele cheie ale localităţii. Invitaţii –personalizate transmise persoanelor din grupul vizat. Participare la evenimente importante din viata comunităţii si abordarea directă a subiectului.

Postările în spaţiul electronic de exemplu pe bloguri ale bibliotecii au avantajul că în maniera jurnal, blogul poate prezenta succesiunea tuturor operaţiilor apărute în iniţierea şi dezvoltarea serviciului. Cu ajutor sau sponsorizări se pot comanda -pliante, broşuri, foi volante, articole în presa scrisă. Se poate apela la ajutorul persoanelor influente în comunitate.

===== Desfăşurarea activităţilor.

Să respecte toate datele cuprinse în program. Seriozitatea şi punctualitatea e o cerinţă obligatorie. Să nu renunţe program după primele încercări nereuşite. Bibliotecarul trebuie să revadă tot traseul parcurs şi să încerce să explice unde au apărut erori. Ce anume nu a avut impactul scontat? A fost o problemă de organizare ( mediatizare, planificare, imagine ) şi proiectul poate fi regândit sau va fi abandonat ?

Pe de altă parte trebuie să fim conştienţi că un program anunţat trezeşte progresiv interesul grupului vizat. Mai întâi vor veni să vadă ce se întâmplă de curiozitate. Vor discuta şi vor pune întrebări, vor face sugestii. Ar fi de dorit ca sugestiile să fie acceptate şi puse în practică şi chiar poate fi solicitat ajutorul persoanei care a făcut sugestia. Din aceste discuţii şi din implicarea oamenilor interesaţi se descoperă potenţialii voluntari cu care bibliotecarul va putea lucra ani de zile.