Dezvoltarea colecţiilor în bibliotecile publice

Acest articol nu este complet. — Anca Rapeanu 2010/04/02 16:08

Dimensiunea şi tipul colecţiilor depind de genul bibliotecii (publice, naţionale, universitare, şcolare, etc.) Colecţiile de bibliotecă reprezintă serii de documente (obiecte) de acelaşi fel sau de aceeaşi categorie, care organizate şi dispuse sistematic reprezintă o valoare, artistică, ştiinţifică, documentară, etc., constituind un ansamblu de obiecte clasate după anumite principii şi colectate din curiozitate, din intenţii estetice sau ştiințifice. Colecţia de bibliotecă reprezintă totalitatea documentelor deţinute de bibliotecă, purtătoare de informaţii, organizate după anumite criterii menite să faciliteze regăsirea fiecărei unităţi constitutive, precum şi un grup de unităţi documentare alcătuite şi orânduite după anumite criterii şi care constituie un anumit fond. Colecţiile de bibliotecă se compun din serii de documente asemănătoare şi reprezentative, sunt constituite în timp, în mod sistematic şi unitar după anumite criterii cum ar fi conţinutul, destinaţia, limba, modul de organizare etc. Colecţia de bibliotecă constituie un tot, dar nu din punct de vedere numeric, ci cuprinde documente semnificative şi valoroase din toate domeniile de cunoaştere. Colecţia specială – colecţie distinctă de documente dintr-o bibliotecă referitoare la un anumit subiect sau o anumită categorie de documente şi cuprinde mărturii ale existenţei şi evoluţiei documentelor din colecţia respectivă, a colectivităţii respective, a localităţii, regiunii unde se află biblioteca etc. Colecţiile unei biblioteci sunt formate din următoarele categorii de documente : Documente specifice: – * manuscrise

• – incunabule – exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (înainte de anul 1500) carte foarte veche și prețioasă;
• – documente tipărite – cărţi, publicaţii seriale, documente muzicale (partituri, stime), materiale cartografice ( hărţi, atlase, globuri pământeşti);
• – non-cărţi(foi volante, afişe, anunţuri, programe etc.)
• – înregistrări multimedia – discuri, casete audio-video, microfilme, microfişe, diapozitive;
• – documente electronice – dischete, CD-uri, DVD-uri, programe de calculator;
• – documente multiplicate prin proceduri fizico-chimice (dactilograme, litografii, fotografii);
• –materiale purtătoare de informaţii pentru nevăzători.
• –e-book-uri.

Documente nespecifice – constituite istoric sau donate: * piese numismatice (monede, medalii, decoraţii);

• – piese filatelice (timbre, mărci poştale, etc.);
• – opere de artă plastică;
• – alte documente (corespondenţă, fotografii), dactilograme, etc.;

Structura colecţiilor de biblioteca După tipul de documente şi modul de organizare a bibliotecilor colecţiile se structurează astfel: A. Colecţii de bază – constituite din 1-2 exemplare din fiecare titlu de carte, publicaţie serială, document grafic şi/sau audiovizual, document electronic din producţia editorială curentă sau retrospectivă, naţională sau internaţională. Acestea sunt destinate utilizării la sala de lectura. Ele asigură atât accesibilitatea asistată a tuturor utilizatorilor la informaţii, în orice moment, cât şi conservarea fizică a documentelor. În funcţie de numărul şi tipul documentelor care le compun, colecţiile de bază se organizează pe secţii după criterii formale şi sau de conţinut în : – colecţii speciale constituite din documente ce fac parte din patrimoniul cultural naţional, lucrări cu valoare bibliofilă; – colecţii de publicaţii seriale (ziare, reviste, anuare); – colecţii de documente audiovizuale (discuri, casete, audio-video, diafilme, diapozitive, microfilme); – colecţii de referinţă (dicţionare, enciclopedii, bibliografii, alte lucrări de informare bibliografică); – colecţii de documente electronice (dischete, CD-uri, DVD-uri, programe de calculator); B. Colecţii uzuale – fac parte din categoria bunurilor culturale de consum, cu durata de funcţionare limitată, sunt constituite din marea majoritate a documentelor şi sunt destinate împrumutului, organizate pe secţii, pe grupe tematice, după vârstă, pe filiale, in funcţie de interesele de informare specifice fiecărei comunităţi;

Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci cuprinde totalitatea operaţiunilor necesare asigurării creşterii normale a fondurilor de documente, în funcţie de dinamica pieţei de tipărituri, de dimensiunea şi profilul bibliotecii, precum şi de interesele de documentare, în continuă creştere şi schimbare, ale membrilor comunităţii în slujba căreia se află aceasta. Prin aceste operaţiuni se urmăreşte procurarea documentelor (cărţi, seriale, alte tipuri de documente) prin diferite mijloace (cumpărare, donaţii, transfer, schimb intern sau internaţional, sponsorizare), în urma unei selecţii riguroase impusă de profilul colecţiei, de posibilităţile bugetare, de capacitatea depozitelor etc. Se vor selecta doar documentele reprezentative pentru colecţiile bibliotecii, în numărul de exemplare corespunzător, echilibru cantitativ şi calitativ asigurând fondului un caracter enciclopedic. Este foarte important ca în procesul de dezvoltare a colecţiilor să se anticipeze schimbările pe plan social din colectivitatea pe care biblioteca o deserveşte, apariţia unor noi profesii şi categorii de utilizatori în urma acestor schimbări, implementarea de noi specialităţi şi discipline de studiu în învăţământul formal şi informal aflat într-o continuă schimbare.

Politica de achiziţie a cărţii Achiziţia este una din principalele activităţi de bibliotecă alături de indexare, clasificare, descriere şi utilizare. Statul are obligaţia să asigure funcţionarea normală a politicii de carte prin elaborarea de politici eficiente. Elementele acestei politici sunt cuprinse în Charta din 1972 lansată cu prilejul Anului Internaţional al Cărţii şi asumată de toate statele civilizate. Conform Chartei Internaţionale reliefăm ca reprezentativ:

• Art. 1. Fiecare are dreptul să citească. Societatea trebuie să procedeze astfel încât fiecare individ să beneficieze de binefacerile lecturii.
• Art. 2. Cărţile sunt indispensabile educaţiei.
• Art. 7. Depozitare ale cunoştinţelor artistice şi ştiinţifice, centrele de răspândire a informaţiilor, bibliotecile fac parte din resursele naţionale.

Este absolut necesar ca bibliotecile să devină un spaţiu de informare şi comunicare directă şi interactivă, informaţiile şi evenimentele să nu treacă pe lângă ele, iar achiziţia de informaţie să aibă în vedere tipurile de lectori: beneficiari/clienţi = utilizatori. Satisfacerea acestora depinde de adecvarea ofertei la tipurile de lectură care poate fi : – * utilitară (profesionale, de informare);

• – critică (de evaluare);
• – de destindere (loisir, relaxare);
• – estetică (literară)
• –creativă

Bibliotecile publice trebuie să achiziţioneze publicaţii variate atât pentru adulţi cât şi pentru copii. Conform manifestului UNESCO o bibliotecă publică trebuie să satisfacă nevoile informaţionale, educaţionale şi de loisir. Nicio bibliotecă publică nu poate satisface integral nevoile utilizatorilor, însă trebuie să existe un echilibru între informare-educare şi loisir-cultură.

Trebuie cunoscută structura pieţei diverselor tipuri de publicaţii, ponderea lor în anumite medii şi comunităţi, motivaţia cerinţelor de informare. Politica de achiziţie a bibliotecii viitorului urmăreşte satisfacerea solicitărilor ,,clienţilor”, deschiderea de ,,canale de absorbţie” a informaţiilor.

În funcţie de documentele care intră în bibliotecă, completarea este curentă sau retrospectivă.

Completarea curentă are ca obiect procurarea documentelor pe măsura apariţiei lor şi reprezintă metoda prin care colecţiile bibliotecii se menţin în actualitatea producţiei de tipărituri.

Completarea retrospectivă are ca obiect, pe de o parte procurarea de documente din categoria colecţiilor speciale, de mare valoare documentară (de ex. lucrări ce fac parte din patrimoniul cultural naţional sau documente moderne dar cu valoare bibliofilă), pe de altă parte, procurarea de cărţi şi periodice moderne sau contemporane care nu există în fondurile bibliotecii, dar sunt considerate necesare, pentru asigurarea coerenţei interne a fondurilor bibliotecii (de exemplu seria de Opere, Opere complete, Opere alese ale unui autor), precum şi procurarea documentelor semnalate în cataloagele bibliotecii dar care lipsesc din fonduri fiind pierdute sau deteriorate semnalate în catalogul de goluri.

Politicile de achiziţii au ca scop procurarea de documente în colelare cu cerinţele de informare ale beneficiarilor, cu nivelul de acoperire a acestora de către documentele colecţionate anterior şi cu dimensiunile mijloacelor financiare de care dispune biblioteca. Ele trebuie să manifeste flexibilitate şi adaptabilitate la introducerea mijloacelor moderne de transmitere a informaţiilor la îmbogăţirea fondurilor cu noile tipuri de purtători de informaţie, trebuie să fie operaţionale, să se bazeze pe cercetări ale variabilelor demografice (vârstă, sex, profesie, studii), psihografice (personalitate, stil de viaţă), comportamentale (atitudini, opţiuni de consum, nivel cultural, valorificarea lecturilor).

Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci trebuie să vizeze actualitatea, universalitatea, diversitatea, specializarea şi modernizarea informaţională şi are la bază tipul, profilul şi dimensiunea bibliotecii, interesele de lectură, studiu şi divertisment ale utilizatorilor. Stabilirea priorităţilor într-o politică corectă şi judicioasă de completare a colecţiilor trebuie să aibă în vedere o serie de principii, care vor sta la baza selecţiei documentelor din multitudinea şi varietatea ofertelor editoriale. Aceste principii sunt următoarele:  * Necesitatea – principiu prioritar în achiziţie, conform căruia dezvoltarea colecţiilor trebuie să se facă în concordanţă cu cerinţele de informare şi documentare ale utilizatorilor, mult diversificate, datorită, apariţiei unor noi discipline şi a invadării pieţei cu literatură de consum fără hrană spirituală, cu literatură de duzină.

• Adresabilitatea – acest principiu are două componente care impun selectarea documentelor adecvate nivelului de cerinţe de documentare, de lectură al utilizatorilor, (de exemplu elevi, studenţi, personal cu nevoi speciale, organe administrative locale) şi achiziţionarea documentelor în numărul de exemplare cerut de organizarea fondurilor bibliotecii (sala de lectură, împrumut, fond de referinţă).
• Selectivitatea – principiu conform căruia se vor selecta documentele cele mai potrivite nivelului utilizatorilor în funcţie de categoriile de vârstă, de nivelul de înţelegere al acestora, documentele ce promovează noul, lucrările de referinţă (enciclopedii, dicţionare, ghiduri, lexicoane) purtătoare de informaţie rapidă exactă, lucrări cu caracter practic etc.
• Accesibilitatea – respectarea acestui principiu conduce la selectarea celor mai accesibile documente din punct de vedere al limbajului, stilului, ediţii ce cuprind tratarea gradată a subiectului, cu aparat critic cât mai complet (comentarii, prefaţă, note de subsol).
• Enciclopedismul – este principiul, prin respectarea căruia, se achiziţionează documente din toate domeniile cunoaşterii, la diferite nivele, asigurându-se astfel diversificarea fondurilor, deci şi diversitatea informaţiilor.
• Universalitatea – este principiul care asigură existenţa în biblioteci a celor mai valoroase şi reprezentative lucrări ale ştiinţei şi culturii mondiale.
• Regionalismul – conform acestui principiu, bibliotecile publice vor avea în colecţii documente editate în zona geografică în care se găsesc, precum şi documente de interes socio-cultural referitoare la zona respectivă (tradiţii culturale, personalităţi locale, monografii etc.)
• Continuitatea –principiu ce impune completarea colecţiilor de seriale, de documente ce apar în mai multe volume la intervale de timp (opere, opere alese, opere complete), precum şi cu lucrări ce apar în colecţii numerotate.
• Metodologia dezvoltării colecţiilor

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, creşterea interesului de informare, documentare şi cunoaştere a populaţiei, dorinţa de a accede nelimitat la informaţie, au dus la creşterea producţiei editoriale atât ca număr de titluri cât şi ca număr de exemplare. Realităţile sociale, economice, politice actuale oferă condiţii noi pentru organizarea şi gestionarea bibliotecilor.

Finanţarea bibliotecilor publice şi a culturii este garantată de constituţie, dotarea acestora devenind condiţie şi instrument al exercitării dreptului constituţional. Dezvoltarea colecţiilor se face pe baza consultării prealabile a unor surse (mijloace) de informare bibliografică, tradiţionale sau informatizate indispensabile cunoaşterii producţiei curente de documente atât în România cât şi în alte ţări._

1. Toate sursele (mijloace) pe suport material (hârtie sau electronic) sunt surse formale. Cărţile, publicaţiile seriale, listele de comenzi, cataloagele editoriale, listele de stoc ale editurilor, prezentările de cărţi noi sunt surse formale primare de informare.
2. Revistele de titluri, indexurile de titluri, bibliografice şi tematice, bibliografiile de evidenţă, de informare şi de recomandare, cataloagele de bibliotecă sunt surse formale secundare de informare.
3. Sursele (mijloacele) nonformale – conversaţiile cu producătorii, furnizorii şi utilizatorii informaţiilor, interviurile, colocviile, lansările de carte, sursele electronice (baze de date, internet, mesagerie electronică) sunt de asemenea, surse importante de informare pentru dezvoltarea armonioasă, eficientă a colecţiilor.

Pentru efectuarea selecţiei documentelor propuse spre achiziţionare este foarte important ca sursele de informare formale să prezinte elementele bibliografice esenţiale de identificare a documentelor şi anume :

• – nume, prenume, titluri ştiinţifice ale autorului;
• – titlul complet al documentului, informaţii despre titlu;
• – numărul şi felul ediţiei;
• – locul publicării, denumirea editurii, anul publicării;
• – ISBN, preţul documentului;

Căi de dezvoltare a colecţiilor În funcţie de modalitatea de obţinere a publicaţiilor, dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci se face pe mai multe căi.

• A.Prin achiziţie – este calea principală, activă de completare a colecţiilor unei biblioteci cu documente româneşti sau străine. Completarea curentă cu plată se face fie direct de la producători (edituri româneşti sau străine, agenţi economici a căror activitate este producţia de carte sau universităţi, institute de cercetări etc.), fie indirect, prin intermediari (societăţi comerciale care au ca obiect de activitate difuzarea publicaţiilor de orice tip, produse pe teritoriul României sau aduse din exterior). Dezvoltarea colecţiilor cu documente curente străine se face fie de pe piaţa românească de publicaţii, prin societăţile particulare de import, fie de pe piaţa externă, direct de la editorul străin sau prin intermediul unui agent extern specializat în procurarea de publicaţii.
• B.Prin donaţii:
• – Depozitul legal de tipărituri şi alte documente grafice şi audiovizuale bibliotecile primesc, de la editori, cu titlul gratuit, un număr limitat de exemplare din documentele produse pe teritoriul ţării. De câte un exemplar din aceste gratuităţi beneficiază bibliotecile care au, prin lege, statut de depozit legal la nivel naţional sau judeţean.
• – Schimbul interbibliotecar implică o contrapartidă, un schimb cu publicaţiile proprii, editate de bibliotecă (reviste, anuare, rapoarte, ghiduri, cataloage).
• – Schimbul internaţional este o formă de cooperare între ţări prin care se obţin documente străine de la partenerii cu care biblioteca întreţine relaţii de schimb. Avantajul principal îl constituie favorizarea în bibliografiile naţionale sau publicaţiile proprii ale structurilor info-documentare, publicaţiile oficiale etc.
• – Donaţia este calea pe care se dezvoltă, curent şi retrospectiv colecţiile de documente româneşti şi străine oferite cu titlu gratuit de către persoane fizice (autori, descendenţi ai autorului, persoane particulare etc.), sau juridice (edituri, asociaţii culturale, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, ambasade etc.). Documentele donate, dar care nu se înscriu în profilul bibliotecii pot fi reorientate către alte biblioteci. Se recomandă confirmarea fiecărei donaţii printr-o scrisoare de confirmare-mulţumire. Aceste documente se înscriu într-un borderou de intrare care trebuie să conţină: numele donatorului, date minime de identificare bibliografică a documentului (autor, titlu, an de apariţie, preţ) şi valoarea de inventar a acestora.
• – Sponsorizarea este activitatea care se desfăşoară pe baza unui contract încheiat între sponsor şi bibliotecă. Aceştia consimt asupra mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale care se acordă ca sprijin, precum şi a altor condiţii ale sponsorizării (durata, locaţie, valoarea şi destinaţia finanţărilor, beneficiile sponsorului etc.)

Selecţia colecţiilor Creşterea numărului de documente, datorată exploziei informaţionale, face imposibilă pretenţia de exhaustivitate. Dezvoltarea colecţiilor per-ansamblu trebuie să ţină cont de existenţa celor cinci mari forme de utilizare a bibliotecilor publice:

1. 1.loisir
2. 2.cultură
3. 3.informare
4. 4.formare
5. 5.documentare.

Bibliografie : Ionescu, Sanda. Dezvoltarea colecţiilor de bibliotecă, 2006. Petrescu, Victor. Biblioteconomie. Miscellanea, Editura „Cetatea de Scaun”, Târgovişte, 2006. Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie, Chişinău: Editura Arc, 1997 Regneală, Mircea. Vocabular de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Bucureşti: ABIR, 1995.