Cunoştinţele prezentate au ca scop familiarizarea catalogatorului începător cu elementele fundamental necesare pentru a practica această meserie.
Notă: Termenii sunt prezentaţi într-o ordine logică şi nu în ordine alfabetică.
DOCUMENT/RESURSĂ – obiect (fizic) - carte, hartă, note muzicale, casete, discuri, documente electronice etc., care se distinge prin conţinutul intelectual şi prin suport
MONOGRAFIE – publicaţie neserială formată dintr-un singur volum sau dintr-un număr finit de volume, apărute în acelaşi timp sau la intervale diferite, conform unui plan prestabilit
RESURSĂ ELECTRONICĂ – resursă al cărui conţinut poate fi consultat cu ajutorul unui computer şi/sau a altor echipamente
RESURSĂ NON-CARTE – în general, material audio-video care nu conţine prioritar text tipărit
RESURSĂ ÎN CONTINUARE - resursă bibliografică apărută pe o perioadă nedeterminată de timp; cuprind: serialele şi resursele integrate în desfăşurare
SERIAL – publicaţie apărută pe o perioadă nedeterminată de timp, la intervale regulate sau neregulate şi care apare în părţi succesive, numerotate sau nenumerotate
RESURSĂ INTEGRATĂ - resursă bibliografică suplimentară sau actualizată care se integrează unui tot. Resursele integrate pot fi finite sau în continuare Ex.: paginile de actualizare şi site-urile Web actualizate
SURSĂ PRINCIPALĂ DE INFORMARE – sursa care conţine cele mai multe date utilizate într-o descriere/înregistrare bibliografică
DGM – termen care arată categoria generală de material căreia îi aparţine documentul/resursa descrisă/înregistrată
CATALOG – set organizat de descrieri sau înregistrări bibliografice ale documentelor/resurselor existente într-una sau mai multe colecţii/biblioteci
DESCRIERE/ÎNREGISTRARE BIBLIOGRAFICĂ – ansamblul datelor bibliografice corepunzătoare unui document sau unei resurse, transcrise pe fişă sau într-un format de înregistrare, respectând standardele în vigoare
CATALOGARE – procesul de descriere/înregistrare a documentelor/resurselor
CATALOGARE ORIGINALĂ – crearea descrierii/înregistrării bibliografice a unui document pentru prima dată
CATALOGARE PARTAJATĂ – prelucrarea partajată a documentelor (toate sau numai parte a acestora), ca urmare a unei înţelegeri la nivel naţional/internaţional
CATALOGARE PRIN COPIERE – copierea înregistrărilor bibliografice, ca urmare a unei înţelegeri în cadrul uni proiect de catalogare partajată
CATALOGARE ÎN PUBLICARE sau CATALOGARE LA SURSĂ (CIP) – descrierea sumară a documentelor/resurselor care urmează să fie publicate
CATALOGARE CENTRALIZATĂ – catalogare pentru un grup de biblioteci, fără contribuţia acelor biblioteci
CATALOGARE DESCRIPTIVĂ – parte a procesului de catalogare care constă în identificarea şi descrierea documentului/resursei, înregistrarea elementelor identificatoare ale documentului în înregistrarea bibliografică, selecţia şi construirea punctelor de acces la document/resursă (cu excepţia punctelor de acces la subiect)
CATALOGARE PE SUBIECTE – indexarea subiectului/-elor abordate de document/resursă prin:
După cerinţele de prelucrare/consultare, documentele/resursele pot fi:
Pentru o regăsire rapidă şi corectă a documentelor/resurselor catalogatorul trebuie să se bazeze pe reguli internaţionale de catalogare. Ca urmare, acesta trebuie să-şi cunoască instrumentele de lucru şi să fie mereu la curent cu noile abordări.
Instrumentele de lucru fundamentale ale unui catalogator sunt:
Folosirea acestor instrumente de lucru uniformizează procedeele de prelucrare, realizează controlul bibliografic, ajută utilizatorul în regăsirea corectă a informaţiei într-un timp convenabil.
După modul de publicare a documentelor/resurselor:
După gradul de completitudine a datelor:
După tipul de vedetă (forme autorizate):
După suportul descrierii/înregistrării:
Standardele de bază după care se ghidează catalogatorul în descrierea/înregistrarea documentelor/resurselor sunt:
ISBD – urile, Standardele internaţionale pentru descrierile bibliografice - sunt reguli acceptate pe plan internaţional pentru reprezentarea informaţiei descriptive în înregistrările bibliografice. Regulile ISBD se ocupă numai de corpul descrierii/înregistrării şi nu abordează problema vedetelor. ISBD-urile au fost elaborate pe tipuri de documente şi pentru a face trecerea la descrierea mecanizată şi, mai apoi, la cea informatizată.
ISBD (G) : ISBD general
ISBD (A) : ISBD pentru monografii vechi şi rare
ISBD (M) : ISBD pentru monografii curente
ISBD (NBM) : ISBD pentru materiale/resurse non-carte (AV)
ISBD (CM) : ISBD pentru materiale/ resurse cartografice
ISBD (PM) : ISBD pentru publicaţii muzicale tipărite
ISBD (ER) : ISBD pentru resurse electronice
Structura descrierii/înregistrării cf. ISBD este constituită din 8 zone de informaţii:
ISBD menţionează un statut obligatoriu pentru unele elemente bibliografice şi un statut facultativ pentru alte elemente. În mod normal, elementele obligatorii sunt elemente care fac obiectul schimbului de date, pe când unele elemente facultative pot lipsi din înregistrare, acestea nefiind preluate prin schimb.
Sistemul de punctuaţie stipulat de ISBD este foarte riguros, putând fi recunoscut un anumit element dintr-o anumită combinaţie de elemente şi după punctuaţia care-l precede.