Standarde folosite în catalogare

Pentru o regăsire rapidă şi corectă a documentelor/resurselor catalogatorul trebuie să se bazeze pe reguli internaţionale de catalogare. Ca urmare, acesta trebuie să-şi cunoască instrumentele de lucru şi să fie mereu la curent cu noile abordări.

Instrumentele de lucru fundamentale ale unui catalogator sunt:

• codurile de catalogare – ex. AACR2, coduri naţionale, în curând Codul internaţional de catalogare;
• regulile de catalogare – ex. Principiile de la Paris, Principiile internaţionale de catalogare, aprobate la Frankfurt, 2003 etc.;
• standardele de catalogare (ISBD, FRBR) şi alte standarde conexe (ex. standarde de abrevieri, coduri de limbi şi ţări etc.);
• standardele privind formatele de înregistrare (UNIMARC etc., Unicode).

Folosirea acestor instrumente de lucru uniformizează procedeele de prelucrare, realizează controlul bibliografic, ajută utilizatorul în regăsirea corectă a informaţiei într-un timp convenabil. Standardele de bază după care se ghidează catalogatorul în descrierea/înregistrarea documentelor/resurselor sunt:

• ISBD - Internaţional Standard Bibliographic Description,
• standardele impuse de formatele de înregistrare, atunci când se lucrează în sistem informatizat.

ISBD – urile, Standardele internaţionale pentru descrierile bibliografice - sunt reguli acceptate pe plan internaţional pentru reprezentarea informaţiei descriptive în înregistrările bibliografice. Regulile ISBD se ocupă numai de corpul descrierii/înregistrării şi nu abordează problema vedetelor. ISBD-urile au fost elaborate pe tipuri de documente şi pentru a face trecerea la descrierea mecanizată şi, mai apoi, la cea informatizată.