Aceasta e o versiune anterioară a paginii.


Comunicarea documentelor în bibliotecile publice

Cataloage de bibliotecă

Cataloage clasice

Principii IFLA

DECLARAŢIE DE PRINCIPII adoptată la Conferinţa Internaţională asupra Principiilor de Catalogare

Paris, octombrie 1961

-traducere Dan Matei-

1. Aplicabilitatea Declaraţiei

Principiile enunţate aici se aplică doar alegerii şi formei vedetelor [headings] şi cuvintelor-intrare [entry words] — i.e. a principalelor elemente ce determină ordinea fişelor [entries] — în cataloage de carte tipărită [1] , în care intrările la numele autorilor şi — unde acestea sunt inadecvate sau insuficiente — intrările la titlul lucrărilor sunt interclasate într-o unică secvenţă alfabetică. Principiile sunt formulate luând în considerare mai ales cataloagele ce reflectă conţinutul bibliotecilor enciclopedice mari, dar aplicarea lor este recomandată şi la alte liste alfabetice de cărţi, cu modificările cerute de scopurile acelor cataloage şi liste.

2. Funcţiile catalogului

Catalogul ar trebui să fie un instrument eficient pentru a stabili:

2.1. dacă biblioteca deţine o anume carte, specificată prin:

a) autorul şi titlul ei sau

b) doar titlul ei, dacă autorul nu este nominalizat în carte sau

c) un substitut convenabil pentru titlu, dacă autorul şi titlul sunt inadecvate sau insuficiente pentru identificare

2.2. a) care lucrări ale unui anume autor şi

b) care ediţii ale unei anume lucrări se află în bibliotecă.

3. Structura catalogului

Pentru a îndeplini aceste funcţii, catalogul ar trebui să conţină:

3.1. cel puţin o fişă pentru fiecare carte catalogată şi

3.2. mai multe fişe referitoare la fiecare carte, ori de câte ori acest lucru este necesar în interesul utilizatorului sau din pricina caracteristicilor cărţii, ca de pildă:

3.21. dacă autorul este cunoscut sub mai multe nume sau forme de nume sau

3.22. dacă numele autorului a fost stabilit, dar nu se află pe pagina de titlu a cărţii sau

3.23. dacă mai mulţi autori sau colaboratori au participat la crearea cărţii sau

3.24 dacă cartea este atribuită unor autori diferiţi sau

3.25. dacă cartea conţine o lucrare cunoscută sub mai multe titluri.

4. Tipuri de fişe

Fişele pot fi de următoarele tipuri: intrări principale, intrări complementare şi trimiteri.

4.1. E obligatoriu ca, pentru fiecare carte, o fişă — intrarea principală — să fie completă, furnizând toate particularităţile necesare identificării acesteia. Alte fişe pot fi fie intrări complementare (i.e. fişe suplimentare bazate pe intrarea principală şi repetând, sub altă vedetă, informaţie furnizată în aceasta), fietrimiteri (care direcţionează cititorul în altă parte a catalogului).

5. Utilizarea fişelor multiple

Cele două funcţii ale catalogului (vezi 2.1 şi 2.2) sunt cel mai bine îndeplinite de către:

5.1. o fişă, pentru fiecare carte, sub vedeta derivată din numele autorului sau din titlu, aşa cum e tipărit el pe carte şi

5.2. în cazul în care circulă diverse forme ale numelui autorului sau ale titlului, câte o fişă, pentru fiecare carte, sub o vedetă uniformă [uniform heading] ce constă dintr-o anume formă particulară a numelui autorului sau o anume formă particulară a titlului, sau — în cazul cărţilor neidentificate prin autor sau titlu — sub o vedetă uniformă ce constă dintr-un substitut convenabil al titlului şi

5.3. complementare şi/sau trimiteri adecvate.

6. Funcţiile diferitelor tipuri de fişe

6.1. Pentru lucrări înregistrate la numele autorilor, intrarea principală ar trebui — în mod normal — făcută sub ovedetă uniformă. Pentru lucrări înregistrate la titlu, intrarea principală poate fi făcută fie sub titlul propriu-zis, adăugând o complementară sub titlul uniform, fie sub titlul uniform, adăugând complementare sau trimiteri sub celelalte titluri. Această din urmă practică este recomandată la catalogarea lucrărilor binecunoscute, mai ales a acelora cunoscute sub titluri convenţionale (vezi 11.3) [2] .

6.2. Fişele înregistrate la alte nume sau forme de nume ale aceluiaşi autor ar trebui, în mod normal, să ia forma de trimiteri, dar, în cazuri speciale [3] , pot fi folosite şi complementare.

6.3. Fişe înregistrate la alte titluri ale aceleiaşi lucrări ar trebui, în mod normal, să ia forma de complementare, dar, atunci când o trimitere poate înlocui mai multe complementare făcute la o aceeaşi vedetă [4] , pot fi folosite şi trimiteri.

6.4. De asemenea ar trebui făcute intrări complementare (sau, în cazuri adecvate, trimiteri) la numele coautorilor, colaboratorilor etc. şi la titlurile lucrărilor ce-şi au intrarea principală la numele autorului, în cazul în care titlul este un important mijloc alternativ de identificare.

7. Alegerea vedetei uniforme

Vedeta uniformă ar trebui, în mod normal, să fie cel mai frecvent folosit nume (sau formă de nume) sau titlu ce apare în ediţii ale lucrărilor catalogate sau în referinţe la acestea, făcute de autorităţi acceptate.

7.1. În cazul ediţiilor ce au apărut în mai multe limbi, ar trebui să se prefere în general vedetele bazate pe ediţiile în limba originală, dar dacă această limbă nu este, în mod normal, utilizată în catalog, vedeta poate fi derivată din ediţii şi referinţe apărute într-una din limbile folosite în acesta.

8. Unic autor-persoană

8.1. Intrarea principală pentru orice ediţie a unei lucrări pentru care s-a stabilit că aparţine unui singur autor-persoană ar trebui făcută la numele autorului. Ar trebui făcută o complementară sau o trimitere la titlul oricărei ediţii în care numele autorului nu apare pe pagina de titlu.

8.2. Vedeta uniformă ar trebui să fie numele sub care autorul este cel mai adesea identificat în ediţiile lucrărilor sale [5] , în forma cea mai extinsă ce apare de regulă acolo, cu excepţia cazurilor în care:

8.21. alt nume (sau formă de nume) ar trebui desemnat ca vedetă uniformă, dacă acesta este consacrat de uzul general, fie în referinţe la autor în lucrări biografice, istorice sau literare, fie în legătură cu activităţile sale publice, altele decât creaţia;

8.22. o caracteristică de identificare suplimentară ar trebui adăugată, în caz de nevoie, pentru a distinge autorul de alte persoane cu acelaşi nume.

9. Intrări la nume de colectivitate

9.1. Intrarea principală pentru o lucrare ar trebui făcută la numele unei colectivităţi (i.e. orice instituţie, organizaţie sau grupare de persoane cunoscută sub un nume instituţional sau colectiv) în cazul în care:

9.11. lucrarea este, prin însăşi natura sa, în mod necesar expresia gândirii sau activităţii colective a colectivităţii [6] , chiar dacă e semnată de o persoană, în calitatea sa de oficial sau de angajat al colectivităţii sau

9.12. formularea titlului sau a paginii de titlu, coroborată cu natura lucrării, implică limpede că acea colectivitate este responsabilă colectiv pentru conţinutul lucrării [7] .

9.2. În alte cazuri, dacă o colectivitate a exercitat o funcţie subsidiară celei de autor (precum cea de îngrijitor de ediţie), ar trebui elaborată o complementară la numele colectivităţii.

9.3. În caz de dubiu, intrarea principală poate fi făcută fie la numele colectivităţii, fie la titlu sau la numele autorului-persoană, împreună cu o complementară la alternativa neselectată pentru intrarea principală.

9.4. Vedeta uniformă pentru lucrările înregistrate la numele unei colectivităţi ar trebui să fie numele sub care colectivitatea este cel mai adesea identificată în publicaţiile sale, exceptând cazurile:

9.41. dacă în publicaţii apar frecvent diverse variante de nume, vedeta uniformă ar trebui să fie forma oficială a numelui;

9.42. dacă există nume oficiale în mai multe limbi, vedeta uniformă ar trebui să fie numele în acea limbă care e cea mai adecvată nevoilor utilizatorilor catalogului; 9.43. dacă colectivitatea este în general cunoscută sub un nume convenţional, acest nume convenţional (într-una din limbile utilizate — în mod normal — în catalog) ar trebui să fie vedeta uniformă;

9.44. pentru state şi alte autorităţi teritoriale, vedeta uniformă ar trebui să fie forma curentă a numelui teritoriului respectiv, în limba cea mai adecvată nevoilor utilizatorilor catalogului;

9.45. dacă colectivitatea a folosit în decursul timpului nume diferite ce nu pot fi considerate variaţiuni minore ale aceluiaşi nume, vedeta pentru fiecare lucrare ar trebui să fie numele din epoca în care aceasta a fost publicată; diferitele nume ar trebui asociate prin trimiteri [8] ;

9.46. o caracteristică de identificare suplimentară ar trebui adăugată, în caz de nevoie, pentru a distinge colectivitatea de alte colectivităţi cu acelaşi nume.

9.5. Constituţii, legi şi tratate, precum şi alte lucrări cu caracteristici similare ar trebui înregistrate la numele statului sau al autorităţii teritoriale respective, cu titluri oficiale sau convenţionale indicând natura materialului. Ar trebui elaborate complementare la titlul propriu-zis, după necesităţi.

9.6. O lucrare a unei colectivităţi care e subordonată unui for tutelar ar trebui înregistrată la numele colectivităţii subordonate, exceptând cazurile în care:

9.61. numele însuşi implică subordonare sau o funcţie subordonată sau e insuficient pentru a identifica colectivitatea subordonată, când vedeta ar trebui să fie numele forului tutelar, la care să se adauge numele colectivităţii subordonate ca subvedetă;

9.62. colectivitatea subordonată este un organ administrativ, juridic sau legislativ al uni guvern, când vedeta ar trebui să fie numele statului sau al autorităţii teritoriale respective, la care să se adauge numele organului ca subvedetă.

10. Autori multipli

În cazul în care doi sau mai mulţi autori [9] au contribuit la crearea unei lucrări,

10.1. dacă un autor e prezentat în carte ca autor principal, ceilalţi jucând un rol subordonat sau auxiliar, intrarea principală a lucrării ar trebui să fie numele autorului principal;

10.2. dacă nici unul dintre autori nu e prezentat ca autor principal, intrarea principală ar trebui făcută la:

10.21. numele autorului nominalizat primul pe pagina de titlu, dacă sunt doi sau trei autori, împreună cu complementare făcute la numele celorlalţi autori;

10.22. titlul lucrării, dacă sunt mai mult de trei autori, împreună cu complementare făcute la numele autorului nominalizat primul în carte şi la numele atâtor autori cât se consideră necesar.

10.3. Culegeri [10] Intrarea principală pentru o culegere ce constă din lucrări independente sau părţi de lucrări independente aparţinând unor autori diferiţi ar trebui făcută la:

10.31. titlul culegerii, dacă aceasta are un titlu colectiv;

10.32. la numele autorului sau la titlul primei lucrări din culegere, dacă aceasta nu are un titlu colectiv;

10.33. în ambele cazuri, ar trebui făcută o complementară la numele compilatorului (i.e. persoana responsabilă pentru asamblarea din diferite surse a materialelor cuprinse în culegere), dacă acesta e cunoscut.

10.34. Excepţie: dacă numele compilatorului apare proeminent pe pagina de titlu, intrarea principală ar trebui să fie făcută la numele compilatorului, împreună cu o complementară la titlu.

10.4. Dacă părţi succesive ale unei lucrări sunt atribuite unor autori diferiţi, intrarea principală ar trebui făcută la numele autorului primei părţi.

11. Lucrări înregistrate la titlu

11.1. Lucrările având intrarea principală la titlu sunt:

11.11. lucrări ai căror autori n-au fost stabiliţi;

11.12. lucrări a mai mult de trei autori, nici unul nefiind autorul principal (vezi 10.22);

11.13. culegeri de lucrări independente sau părţi de lucrări independente aparţinând unor autori diferiţi, publicate sub un titlu colectiv;

11.14. lucrări (inclusiv seriale şi periodice) cunoscute în principal sau convenţional după titlu, mai degrabă decât după numele autorului.

11.2. Ar trebui făcută o complementară sau o trimitere la titlu pentru:

11.21. ediţii anonime ale lucrărilor cu autori stabiliţi;

11.22. lucrări având intrarea principală la numele autorului, în cazul în care titlul este un important mijloc alternativ de identificare;

11.23. lucrări ale căror intrări principale sunt făcute la numele unei colectivităţi, dar care au titluri distinctive neincluzând numele colectivităţii;

11.24. culegeri ale căror intrări principale sunt făcute, în mod excepţional, la numele compilatorului.

11.3. Vedeta uniformă (pentru intrări principale sau complementare vezi 6.1) pentru lucrări înregistrate la titlu ar trebui să fie titlul original sau titlul cel mai frecvent folosit în ediţiile lucrării [11] , cu excepţia cazului în care:

11.31. lucrarea e îndeobşte cunoscută sub un titlu convenţional, vedeta uniformă ar trebui să fie acel titlu convenţional.

11.4. Vedeta uniformă pentru lucrări ale căror părţi sau volume succesive poartă titluri diferite ar trebui să fie titlul primei părţi, exceptând cazul în care majoritatea părţilor sau volumelor poartă alt titlu.

11.5. În cazul în care o publicaţie serială este editată succesiv sub diferite titluri, ar trebui făcute câte o intrare principală la fiecare titlu, pentru fiecare serie de numere purtând acel titlu, cu indicarea măcar a titlului imediat anterior şi a titlului imediat succesiv. Pentru fiecare asemenea serie de numere, poate fi făcută o complementară la unul dintre titluri, anume selectat [12] . Dacă însă variaţiile titlului sunt minore, cea mai frecvent folosită formă poate fi adoptată ca vedeta uniformă pentru toate numerele.

11.6. Tratatele şi convenţiile internaţionale multilaterale şi anumite alte categorii de publicaţii apărute cu titluri nedistinctive pot fi înregistrate la o vedetă convenţională uniformă, aleasă spre a reflecta forma lucrării [13].

12. Cuvânt-intrare pentru nume de persoane

În cazul în care numele unui autor-persoană este format din mai multe cuvinte, alegerea cuvântului-intrare este determinată — pe cât posibil — de folosirea uzuală în ţara al cărui cetăţean este autorul sau, dacă aceasta nu este posibilă, de folosirea uzuală în limba pe care acesta o foloseşte în general.

[1] În această Declaraţie termenul 'carte' trebuie interpretat ca incluzând şi alte materiale de bibliotecă având caracteristici similare. [2] Principiile stabilite pentru prelucrarea lucrărilor înregistrate la titlu pot fi aplicate şi la aranjarea fişelor sub o anume vedetă nume de autor. [3] e.g. în cazul în care un anume grup de lucrări este asociat cu un anume nume. [4] e.g. în cazul în care un anume titlu-variantă a fost folosit la mai multe ediţii. [5] în condiţiile secţiunii 7.1. [6] e.g. rapoarte oficiale, reguli şi reglementări, manifeste, programe şi consemnări ale rezultatelor unei activităţi colective. [7] e.g. seriale ale căror titluri constau dintr-un termen generic (Buletin, Lucrările etc.) precedat sau urmat de numele colectivităţii şi care includ o oarecare reflectare a activităţii colectivităţii. [8] în cazul în care este cert că nume succesive denotă aceeaşi colectivitate, e o alternativă acceptabilă să se asambleze toate fişele la ultimul nume, şi să se facă trimiteri de la celelalte nume. [9] În această secţiune cuvântul 'autor' include şi o colectivitate la a cărei nume se înregistrează fişe (vezi secţiunea 9). [10] O largă minoritate nu a acceptat textul de la 10.3, în schimb a fost în favoarea următorului text alternativ: 10.3. Intrarea principală pentru o culegere ce constă din lucrări independente sau părţi de lucrări independente aparţinând unor autori diferiţi ar trebui făcută la: 10.31. în cazul în care culegerea are un titlu colectiv, 10.311. la numele compilatorului (i.e. persoana responsabilă pentru asamblarea din diferite surse a materialelor cuprinse în culegere), dacă acesta este nominalizat pe pagina de titlu; 10.312 la titlul culegerii, dacă compilatorul nu e nominalizat pe pagina de titlu; 10.32. în cazul în care culegerea nu are un titlu colectiv, la numele autorului sau la titlul primei lucrări din culegere; 10.33. întotdeauna ar trebui făcută o complementară la numele compilatorului (în cazul în care acesta e cunoscut), dacă acesta n-a fost ales ca vedetă a intrării principale şi la titlu, dacă intrarea principală e la numele compilatorului. [11] în condiţiile secţiunii 7.1. [12] dacă se doreşte ca toată informaţia despre publicaţia serială ca un tot să fie colocată în catalog. [13] dacă se doreşte să se colocheze aceste publicaţii în catalog.

cataloage electronice

Alte metode de comunicare a colecțiilor

Oferirea documentelor de bibliotecă spre împrumut utilizatorului

Descriere

Unitatea de competenţă se referă la oferirea spre împrumut a documentelor solicitate de utilizatori, activitate concretizată prin stabilirea condiţiilor de împrumut şi evidenţierea scriptică a acestuia.

indicatori de perforna 1.Stabilirea condiţiilor de împrumut

1.1 Informarea utilizatorului privind drepturile, obligaţiile şi condiţiile de împrumut;

1.2 Comunicarea utilizatorului a termenului de restituire a documentului de bibliotecă, în conformitate cu prevederile Regulamentului de împrumut;

1.3 Comunicarea cu claritate a obligaţiilor ce-i revin utilizatorului, referitoare la documentul de bibliotecă (precum şi a sancţiunilor în caz de încălcare a acestora).

2.Completarea formularelor la împrumutul documentelor de bibliotecă

2.1 Completarea, lizibil, corect şi complet, a fişei-contract de împru-mut, cu datele de pe documentul de identitate al utilizatorului;

2.2 Completarea fişei ataşate fiecărui document de bibliotecă împrumutat, conform procedurilor, şi semnarea acestuia de către utilizator;

2.3 Ordonarea fişelor-contract ale utilizatorilor în raport cu termenul de restituire stabilit, numeric sau alfabetic.

3.Verificarea documentelor de bibliotecă

3.1. Operarea corectă a restituirii documentelor de bibliotecă împrumutate, în fişele de împrumut;

3.2. Reintroducerea corectă, cu exactitate a documentelor de bibliotecă restituite la raftul corespunzător, la locul iniţial pe raft, conform cotelor topografice;

3.3. Evidenţierea separată a documentelor nerestituite la termen, într-un fişier al restanţierilor.

4.Verificarea stării fizice a documentelor de bibliotecă restituite

4.1. Verificarea integrităţii documentelor de bibliotecă în momentul restituirii, în prezenţa utilizatorului respectiv;

4.2. Sancţionarea utilizatorului în cazul deteriorării documentului de bibliotecă, prin aplicarea măsurilor prevăzute în Regulamentul de funcţionare a bibliotecii sau a altor acte normative în vigoare.

Material propus de metodist BJ Iasi Mihai Grinea