Acest articol nu este complet. — Anca Rapeanu 2010/04/02 16:08
Dimensiunea şi tipul colecţiilor depind de genul bibliotecii (publice, naţionale, universitare, şcolare, etc.) Colecţiile de bibliotecă reprezintă serii de documente (obiecte) de acelaşi fel sau de aceeaşi categorie, care organizate şi dispuse sistematic reprezintă o valoare, artistică, ştiinţifică, documentară, etc., constituind un ansamblu de obiecte clasate după anumite principii şi colectate din curiozitate, din intenţii estetice sau ştiințifice. Colecţia de bibliotecă reprezintă totalitatea documentelor deţinute de bibliotecă, purtătoare de informaţii, organizate după anumite criterii menite să faciliteze regăsirea fiecărei unităţi constitutive, precum şi un grup de unităţi documentare alcătuite şi orânduite după anumite criterii şi care constituie un anumit fond. Colecţiile de bibliotecă se compun din serii de documente asemănătoare şi reprezentative, sunt constituite în timp, în mod sistematic şi unitar după anumite criterii cum ar fi conţinutul, destinaţia, limba, modul de organizare etc. Colecţia de bibliotecă constituie un tot, dar nu din punct de vedere numeric, ci cuprinde documente semnificative şi valoroase din toate domeniile de cunoaştere. Colecţia specială – colecţie distinctă de documente dintr-o bibliotecă referitoare la un anumit subiect sau o anumită categorie de documente şi cuprinde mărturii ale existenţei şi evoluţiei documentelor din colecţia respectivă, a colectivităţii respective, a localităţii, regiunii unde se află biblioteca etc. Colecţiile unei biblioteci sunt formate din următoarele categorii de documente : Documente specifice: – * manuscrise
Documente nespecifice – constituite istoric sau donate: * piese numismatice (monede, medalii, decoraţii);
Structura colecţiilor de biblioteca După tipul de documente şi modul de organizare a bibliotecilor colecţiile se structurează astfel: A. Colecţii de bază – constituite din 1-2 exemplare din fiecare titlu de carte, publicaţie serială, document grafic şi/sau audiovizual, document electronic din producţia editorială curentă sau retrospectivă, naţională sau internaţională. Acestea sunt destinate utilizării la sala de lectura. Ele asigură atât accesibilitatea asistată a tuturor utilizatorilor la informaţii, în orice moment, cât şi conservarea fizică a documentelor. În funcţie de numărul şi tipul documentelor care le compun, colecţiile de bază se organizează pe secţii după criterii formale şi sau de conţinut în : – colecţii speciale constituite din documente ce fac parte din patrimoniul cultural naţional, lucrări cu valoare bibliofilă; – colecţii de publicaţii seriale (ziare, reviste, anuare); – colecţii de documente audiovizuale (discuri, casete, audio-video, diafilme, diapozitive, microfilme); – colecţii de referinţă (dicţionare, enciclopedii, bibliografii, alte lucrări de informare bibliografică); – colecţii de documente electronice (dischete, CD-uri, DVD-uri, programe de calculator); B. Colecţii uzuale – fac parte din categoria bunurilor culturale de consum, cu durata de funcţionare limitată, sunt constituite din marea majoritate a documentelor şi sunt destinate împrumutului, organizate pe secţii, pe grupe tematice, după vârstă, pe filiale, in funcţie de interesele de informare specifice fiecărei comunităţi;
Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci cuprinde totalitatea operaţiunilor necesare asigurării creşterii normale a fondurilor de documente, în funcţie de dinamica pieţei de tipărituri, de dimensiunea şi profilul bibliotecii, precum şi de interesele de documentare, în continuă creştere şi schimbare, ale membrilor comunităţii în slujba căreia se află aceasta. Prin aceste operaţiuni se urmăreşte procurarea documentelor (cărţi, seriale, alte tipuri de documente) prin diferite mijloace (cumpărare, donaţii, transfer, schimb intern sau internaţional, sponsorizare), în urma unei selecţii riguroase impusă de profilul colecţiei, de posibilităţile bugetare, de capacitatea depozitelor etc. Se vor selecta doar documentele reprezentative pentru colecţiile bibliotecii, în numărul de exemplare corespunzător, echilibru cantitativ şi calitativ asigurând fondului un caracter enciclopedic. Este foarte important ca în procesul de dezvoltare a colecţiilor să se anticipeze schimbările pe plan social din colectivitatea pe care biblioteca o deserveşte, apariţia unor noi profesii şi categorii de utilizatori în urma acestor schimbări, implementarea de noi specialităţi şi discipline de studiu în învăţământul formal şi informal aflat într-o continuă schimbare.
Politica de achiziţie a cărţii Achiziţia este una din principalele activităţi de bibliotecă alături de indexare, clasificare, descriere şi utilizare. Statul are obligaţia să asigure funcţionarea normală a politicii de carte prin elaborarea de politici eficiente. Elementele acestei politici sunt cuprinse în Charta din 1972 lansată cu prilejul Anului Internaţional al Cărţii şi asumată de toate statele civilizate. Conform Chartei Internaţionale reliefăm ca reprezentativ:
Este absolut necesar ca bibliotecile să devină un spaţiu de informare şi comunicare directă şi interactivă, informaţiile şi evenimentele să nu treacă pe lângă ele, iar achiziţia de informaţie să aibă în vedere tipurile de lectori: beneficiari/clienţi = utilizatori. Satisfacerea acestora depinde de adecvarea ofertei la tipurile de lectură care poate fi : – * utilitară (profesionale, de informare);
Bibliotecile publice trebuie să achiziţioneze publicaţii variate atât pentru adulţi cât şi pentru copii. Conform manifestului UNESCO o bibliotecă publică trebuie să satisfacă nevoile informaţionale, educaţionale şi de loisir. Nicio bibliotecă publică nu poate satisface integral nevoile utilizatorilor, însă trebuie să existe un echilibru între informare-educare şi loisir-cultură.
Trebuie cunoscută structura pieţei diverselor tipuri de publicaţii, ponderea lor în anumite medii şi comunităţi, motivaţia cerinţelor de informare. Politica de achiziţie a bibliotecii viitorului urmăreşte satisfacerea solicitărilor ,,clienţilor”, deschiderea de ,,canale de absorbţie” a informaţiilor.
În funcţie de documentele care intră în bibliotecă, completarea este curentă sau retrospectivă.
Completarea curentă are ca obiect procurarea documentelor pe măsura apariţiei lor şi reprezintă metoda prin care colecţiile bibliotecii se menţin în actualitatea producţiei de tipărituri.
Completarea retrospectivă are ca obiect, pe de o parte procurarea de documente din categoria colecţiilor speciale, de mare valoare documentară (de ex. lucrări ce fac parte din patrimoniul cultural naţional sau documente moderne dar cu valoare bibliofilă), pe de altă parte, procurarea de cărţi şi periodice moderne sau contemporane care nu există în fondurile bibliotecii, dar sunt considerate necesare, pentru asigurarea coerenţei interne a fondurilor bibliotecii (de exemplu seria de Opere, Opere complete, Opere alese ale unui autor), precum şi procurarea documentelor semnalate în cataloagele bibliotecii dar care lipsesc din fonduri fiind pierdute sau deteriorate semnalate în catalogul de goluri.
Politicile de achiziţii au ca scop procurarea de documente în colelare cu cerinţele de informare ale beneficiarilor, cu nivelul de acoperire a acestora de către documentele colecţionate anterior şi cu dimensiunile mijloacelor financiare de care dispune biblioteca. Ele trebuie să manifeste flexibilitate şi adaptabilitate la introducerea mijloacelor moderne de transmitere a informaţiilor la îmbogăţirea fondurilor cu noile tipuri de purtători de informaţie, trebuie să fie operaţionale, să se bazeze pe cercetări ale variabilelor demografice (vârstă, sex, profesie, studii), psihografice (personalitate, stil de viaţă), comportamentale (atitudini, opţiuni de consum, nivel cultural, valorificarea lecturilor).
Dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci trebuie să vizeze actualitatea, universalitatea, diversitatea, specializarea şi modernizarea informaţională şi are la bază tipul, profilul şi dimensiunea bibliotecii, interesele de lectură, studiu şi divertisment ale utilizatorilor. Stabilirea priorităţilor într-o politică corectă şi judicioasă de completare a colecţiilor trebuie să aibă în vedere o serie de principii, care vor sta la baza selecţiei documentelor din multitudinea şi varietatea ofertelor editoriale. Aceste principii sunt următoarele: * Necesitatea – principiu prioritar în achiziţie, conform căruia dezvoltarea colecţiilor trebuie să se facă în concordanţă cu cerinţele de informare şi documentare ale utilizatorilor, mult diversificate, datorită, apariţiei unor noi discipline şi a invadării pieţei cu literatură de consum fără hrană spirituală, cu literatură de duzină.
Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, creşterea interesului de informare, documentare şi cunoaştere a populaţiei, dorinţa de a accede nelimitat la informaţie, au dus la creşterea producţiei editoriale atât ca număr de titluri cât şi ca număr de exemplare. Realităţile sociale, economice, politice actuale oferă condiţii noi pentru organizarea şi gestionarea bibliotecilor.
Finanţarea bibliotecilor publice şi a culturii este garantată de constituţie, dotarea acestora devenind condiţie şi instrument al exercitării dreptului constituţional. Dezvoltarea colecţiilor se face pe baza consultării prealabile a unor surse (mijloace) de informare bibliografică, tradiţionale sau informatizate indispensabile cunoaşterii producţiei curente de documente atât în România cât şi în alte ţări._
Pentru efectuarea selecţiei documentelor propuse spre achiziţionare este foarte important ca sursele de informare formale să prezinte elementele bibliografice esenţiale de identificare a documentelor şi anume :
Căi de dezvoltare a colecţiilor În funcţie de modalitatea de obţinere a publicaţiilor, dezvoltarea colecţiilor unei biblioteci se face pe mai multe căi.
Selecţia colecţiilor Creşterea numărului de documente, datorată exploziei informaţionale, face imposibilă pretenţia de exhaustivitate. Dezvoltarea colecţiilor per-ansamblu trebuie să ţină cont de existenţa celor cinci mari forme de utilizare a bibliotecilor publice:
Bibliografie : Ionescu, Sanda. Dezvoltarea colecţiilor de bibliotecă, 2006. Petrescu, Victor. Biblioteconomie. Miscellanea, Editura „Cetatea de Scaun”, Târgovişte, 2006. Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie, Chişinău: Editura Arc, 1997 Regneală, Mircea. Vocabular de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Bucureşti: ABIR, 1995.